Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor: Despre anul 2010 vă pot spune cu siguranţă că va fi un an dificil pentru noi, toţi, în primul rând din punct de vedere economic. Sper din toată inima să depăşim cu bine toate greutăţile aferente crizei economice care a afectat atâţia oameni, iar măsurile viitoare ce vor fi aplicate rapid, de la începutul noului an, să diminueaze efectele acestei crize şi să relanseze economia României. Îmi doresc din tot sufletul ca, la sfârşitul lui 2010, să fim mult mai optimişti şi încrezători în viitorul comun.
Claudiu Coleşiu, director CONPET: „Din punctul meu de vedere, personal şi nu al societăţii pe care o conduc, nu cred că anul 2010 va fi unul atât de greu precum opinează unii analişti economici. ... continuare
Liderul social-democrat, Mircea Geoană, nu a reuşit să depăşească momentele în care s-a declarat câştigător al alegerilor prezidenţiale şi a fost “preşedinte de-o noapte”.
El a anunţat că va pleda pentru legiferarea unui Cod Electoral care să elimine “imperfecţiunile constatate la ultimele scrutine”.
"Frustrarea mea personală este imensă, să fii acolo şi să afli că nu mai eşti", a spus Geoană într-o emisiune televizată. El a ţinut să sublinieze faptul că "se simte nevoia de a veni cu un nou Cod Electoral, un sistem de legi electorale, să depăşim această etapă profund nedemocratică. Alegerile nu mai reflectă voinţa suverană a poporului român".
Preşedintele PSD a mai recunoscut, cu acelaşi prilej, că dacă ar
... continuare
Acuzat că ar fi discutat cu preşedintele Traian Băsescu pentru o eventuală intrare a PNL la guvernare, fostul premier Călin Popescu Tăriceanu este de părere că liberalii sunt în pericol în faţa unei înţelegeri între PDL şi PSD pe tema introducerii uninominalului majoritar. Tăriceanu crede că locul PNL este, acum, la guvernare, însă Crin Antonescu l-a dus în opoziţie.
"Cel mai mare pericol pentru Partidul Naţional Liberal este o înţelegere tactică între PDL şi PSD. Această înţelegere va avea ca scop marginalizarea PNL şi pregătirea terenului pentru bipartidism prin introducerea votului uninominal neproporţional (majoritar), în unul sau două tururi. Nimic nu le-ar conveni mai bine foştilor colegi din FSN decât un sistem politic simplificat, în care să îşi împartă puterea. PSD şi PDL sunt adversari, dar asta nu îi va împiedica să colaboreze pentru a marginaliza PNL. Cum? Simplu: împărţindu-şi puterea la nivel local şi introducând sistemul de vot uninominal majoritar, neproporţional", scrie Călin Popescu Tăriceanu pe blogul său.
„Trebuia să luăm în calcul intrarea la guvernare”
Fostul premier
... continuare
„Chef de chef” în a doua zi de Crăciun, la Cabana Schiorilor din Sinaia. Vechiul, interimarul şi actualul ministru al Turismului, Elena Udrea, şi-a marcat, astfel, aniversarea celor 36 de primăveri, la petrecere fiind prezenţi preşedintele Traian Băsescu, EBA, premierul Emil Boc şi şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. Localul sinăian a fost păzit cu străşnicie de 20 de SPP-işti. Chermeza s-a încheiat după ora 1.00.
Invitaţii au sosit în Sinaia la orele amiezii, când VIP-urile s-au plimbat prin staţiune şi s-au fotografiat cu turiştii. Seara, însă, Cabana Schiorilor din Sinaia a vibrat, la propriu, în acordurile muzicii. De la imnul partidului, până la Meneaito şi Dansul Pinguinului, invitaţii au transpirat neputându-se dezlipi de ringul de dans. S-au remarcat, însă, Maria şi Traian Băsescu, Oana şi Emil Boc, şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, şi, bineînţeles, Elena Udrea şi soţul său, Dorin Cocoş.
Petrecerea s-a terminat în jurul orei 1.30, când preşedintele, însoţit de Maria şi Elena Băsescu au părăsit restaurantul şi s-au îndreptat către parcare. La uşă, Băsescu i-a strigat lui Boc, peste umăr: "Hai Emil, vino-ncoace, că ăsta-i
... continuare
Ce ne face să credem că am încheiat un an 2009 prost? În primul rând, a fost anul în care am aplicat ştampila de cinci ori, dar se pare că nu a folosit nimănui. Cel mult, poate, celor care au fost desemnaţi să ne reprezinte prin PE sau prin alte funcţii. Dar o să-i vedem cum se vor speti pentru noi anul viitor. În fine, şi asta e relativ, pentru că nu toţi dintre noi vom apuca sfârşitul anului viitor. Ne încadrăm, încă odată, în rândurile generaţiei de sacrificiu. A câta oare?
Rufele murdare s-or spăla ele în familie, dar se usucă în văzul tuturor
Toată floarea cea vestită a politicienilor români a fost “în priză” întreg anul 2009. Ei pe metereze, noi la un pas de a fi debranşaţi şi deconectaţi nu numai de la utilităţi, ci şi de toate aparatele care mai ţin statul român într-o viaţă artificlă. Recent, atât premierul Boc, cât şi proaspătul reşedinte (reales) ne-au anunţat că vor aplica, rapid, niscaiva electroşocuri şi un soi special de respiraţie gură la gură, “pacientului” care a căzut lat pe Strada Speranţei.
În 2009 fiecare dintre cele trei partide politice mari au scos din mânecă toate cărţile pe care le considearu “aşi” pentru a le arunca pe masa “jocului” politic, în speranţa de a
... continuare
După belşugul din perioada sărbătorilor, românii vor fi nevoiţi să facă faţă primului val de scumpiri din 2010. De la 1 ianuarie, produsele alimentare, ţigările, alcoolul şi carburanţii vor costa cu până la 25% mai mult. Majorările de preţuri îi vor afecta în special pe cei din sistemul bugetar unde salariile vor fi îngheţate pe tot parcursul anului viitor.
Produsele lactate vor costa cu 3-8% mai mult, creşterea preţurilor fiind o consecinţă a majorării accizelor la carburanţi şi electricitate, după ce cursul de schimb la care se calculează aceste impozite a crescut cu 14%, la care se mai adaugă scumpirea cu 20-25% a materiei prime din import. Vestea bună este că preţurile acestor produse nu vor creşte brusc din prima zi a anului viitor, ci treptat, în două-trei tranşe, de la jumătatea lunii ianuarie până în martie. Şi carnea de pui se va scumpi din ianuarie cu aproximativ 20-30%, noile preţuri urmând a „reflecta” anularea subvenţiilor din domeniu. Mai mult vor costa şi legumele şi fructele, de la mijlocul lunii februarie, ca urmare a scumpirii carburanţilor, dar şi a deprecierii leului, pentru că peste 70%
... continuare
Continuînd o valoroasă tradiţie în viaţa spirituală a municipiului Ploieşti şi ă judeţului Prahova, în perioada 11-14 decembrie, străvechea noastră urbe a îmbrăcat o frumoasă haină de s[rbătoare muzicală, prilejuită de cea de-a XV-a ediţie a Concursului Naţional de Intrepretare şi Creaţie Muzicală ce poartă numele unui muzician de geniu, Paul Constantinescu.
Această prestigioasă manifestare muzicală a fost organizată de către Muzeul Memorial „Paul Constabtinescu” – Secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova – împreună cu Filarmonica „Paul Constantinescu”, cu sprijinul direct şi generos al Ministerului Cultirii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Consiliului Judeţean, Prefecturii, Primăriei Municipiului Ploieşti
... continuare
Lucrurile încep, într-un fel, să se lege pentru că subiectul nostru este “legea creştină a iubirii”, despre care am stabilit la început că presupune mai întâi o lămurire asupra sacrului asumându-ne influenţa perioadei istorice pe care o traversează, respectiv “ultima etapă a desacralizării”, definită de M. Eliade printr-un proces ce prezintă o camuflare a sacrului, o identificare a sa cu profanul (s.a.). Apare firesc, în asfel de condiţii, să cădem pradă unei manipulări prin care am putea fi îndepărtaţi de esenţa sacrului şi implicit de subiectul tratat aici, cu atât mai mult cu cât credinţa creştină şi principala ei determinare, cuvântul, apar ca principale ţinte ale desacralizării.
Vom renunţa la folosul conceptului de sacru, ca la ceva ce ar avea de-a face mai mult cu cuvintele, şi ne vom îndrepta atenţia către ceva sacru, adică ceva de a cărui existenţă, chiar în vederea camuflării eventualei sacralităţi, cel puţin să nu se poată îndoi. Deoarece credinţa creştină apare vizată cu predilecţie de manipularea prin camuflare a sacrului, alegem un obiect de cult creştin. Prin apartenenţa la credinţa cea dreaptă, chiar dacă parcursul istoric al producerii ei a suferit devieri de tipul “tabloului religios”, icoana rămâne o ancoră a creştinătăţii în veacurile de început. Pentru cel care se închină şi o sărută, icoana este un sprijin, aşa încât putem spune că această încredere pe care icoana o dă celui care se roagă este
... continuare
Finalul anului ne prinde într-un moment bun: la fundul prăpastiei, la apogeul declinului! Da, este un lucru întrucâtva convenabil să ştii că ai tot coborât, cu veselie iresponsabilă, până într-acolo de unde alt drum nu este decât în sus. Dacă vrei! Cum-necum, avem un preşedinte (mă rog: 50% dintre noi!), un guvern (în care, na!, sunt şi Boc, şi Videanu, şi Udrea, spre marea satisfacţie a bufniţelor şi ciutacilor), va fi şi o eboşă de buget, o prefigurare a lui, în care chiar bunul-plac, latitudinea discreţionară şi răsplata clientelară vor fi grav bornate de presiunile şi obligaţiile din afară şi de însăşi condiţia cvasi-sinucigaşă a unui astfel de guvern, în vreme de criză.
Bulb de nufăr sau padagogi de şcoală (şi biserică) nouă
Am mai avut ceva, de aceste Sărbători. O adiere de normalitate, o răscolire de mâluri pentru a dezveli, dintre nămoalele afundului bulbii de nufăr. Salubră şi deşirabilă, multaşteptată (de puţini!), prorogată (de mulţi, şi mari, şi puternici) – redeschiderea, la figurat, a dosarelor Revoluţiei (scuze: şovăi la majusculă...) e sinonimă şi cu disiparea ceţei sulfuroase, care împăienjenea, cu fire otrăvite, întâmplările şi evenimentele de acum 20 de ani; precum şi începutul fixării atributelor cu care vor fi însoţiţi în proximele manuale de istorie chipuri importante – unele „harismatice”, enorm de populare – ale istoriei recente. Nu mai este – nici n-a fost! – vreo surpriză
... continuare
Omul revoltat, cel care strigă, întrupează în condiţia lui muritoare libertatea strigătului său ce deschide îngrijorarea prin care oamenii îşi caută în istorie mântuirea eliberatoare. Astfel ajunge să primească el, în desfăşurarea ei neobişnuită, o decizie, dar nu străină şi de neurmat, pentru că este omenească dar totuşi tainică şi de neînţeles pentru că aparţine divinităţii. O asemenea decizie omenească şi divină în acelaşi timp, explicitată printr-o moarte roditoare în strigătul “vom muri şi vom fi liberi”, este şi decizia celor care în 21 Decembrie au hotărât să rămână “în piaţă”. O asemenea decizie, omenească şi divină în acelaşi timp, dezvăluie natura credincioasă a voinţei celor care au rămas.
Ce putem spune
... continuare
Anul 2009 a început ca naiba. Un client de publicitate a întâmpinat noul an agăţat de grindă, la propriu. Era un om bun, dar a fost lovit, încă din septembrie 2008, de o criză nemiloasă pentru afacerea sa. Înglodat în datorii la bănci, furnizori interni, externi şi utilităţi, omul a cedat. S-a spânzurat, lăsându-şi familia efectiv pe drumuri. Nu sunt în măsură să îi judec fapta dintr-un singur motiv: 2009 nu a fost nici pentru mine un an bun. Disperarea şi-a spus cuvântul de multe ori, nopţile nedormite s-au înmulţit, problemele s-au învălmăşit în mintea mea.
Nu îi doresc nimănui anul 2009 trăit de mine, mai pe scurt. În afară de bani, că până la urmă nişte bani în plus ar fi rezolvat altfel problemele fiecăruia, anul 2009 a fost unul
... continuare
