După ce am descoperit, în ediţia trecută, cât de uşor se pot vinde sau fabrica, în scopul propăşirii, a unor planuri strategice ale entităţilor economice din statului român, povestea noastră continuă cu alte propuneri de afaceri halucinante pe care fostul ofiţer de informaţii Sorin Dobîrceanu le face, implicând nume cunoscute ale mediului socio-economic prahovean, şi nu numai. În toată perioada în care omul de afaceri italian rezident în Ploieşti Enzo Scilipoti l-a pus în legătură pe Dobîrceanu cu Romano Silvestro, membru a comunităţii de afaceri din Italia, şi cu directorul Petrotrans Octavian Natu, Scilipoti a declarat în faţa organelor de anchetă că Dobîrceanu, din noua funcţie în care s-a implementat, de director coordonator la firma italianului, i-a cerut, sistematic, sume importante de bani. Scilipoti susţine că s-a ajuns la fabuloasa sumă de 10000 de euro, pentru nişte servicii de intermediere pe care Dobîrceanu le-ar fi asigurat acestuia. Nu aţi vrea şi voi să câştigaţi câteva sute de milioane după ce organizaţi câteva întâlniri în care se discută afaceri, dar nu este nimic de concretizat? Iată că le-am mai livrat, gratuit, o idee de „business” escrocilor în devenire din Prahova.

Intimidarea securistoidului

Scilipoti spune că, la un moment dat, noul său director coordonator angajat i-ar fi spus franc: „Enzo, până acum am glumit, dacă nu ai înţeles până acum şi dacă vrei adevărul, pentru a obţine contracte sau lucrări în colaborare cu mine, trebuie să îmi dai jumătate din terenul pe care îl cumperi” (n.r. – Scilipoti discuta la telefon, cu o terţă persoană, despre achiziţionarea unei păduri de 41 de hectare, în valoare de 400.000 de euro). Scilipoti a replicat că acesta este un şantaj, iar Dobîrceanu a replicat că italianul nu înţelege că în România, dacă nu dai, nu ai, şi poţi avea probleme mari. De asemenea, Dobîrceanu i-a spus că, pentru a înţelege cum funcţionează sistemul, va avea el grijă să îi demonstreze. Fostul ofişer de informaţii a scos un stick de memorie pe care îl purta mereu la el, l-a introdus în computerul lui Scilipoti, arătându-i persoane care, spunea Dobîrceanu, sunt în custodia sa informativă, printr-o presupusă reţea de informatori de care Dobîrceanu ar fi dispus.

Vă aducem aminte că, la momentul discuţiei, Sorin Dobîrceanu era demult dat afară din Serviciul Român de Informaţii. De asemenea, Dobîrceanu i-a promis lui Scilipoti că îi va face cunoştinţă cu un alt oficial al serviciilor secrete de informaţii care poate să îi confirme toate cele spuse de acesta. Ce are una cu alta, nu putem şti, decât presupune. Prin metode abile de manipulare, fostul agent l-a intimidat pe italian. Sună a escrocherie? Noi credem că da, dacă ne luăm după declaraţiile din plângerile întocmite împotriva lui Dobîrceanu la toate instituţiile abilitate ale statului.

Avocata Veronica Dinulescu de la Baroul Prahova – agentul secret al lui Dobîrceanu

După câteva zile de la discuţie, Dobîrceanu a venit la firma lui Scilipoti însoţit de o doamnă, Viorica Dinulescu, pe care acesta a prezentat-o ca fiind o persoană care ocupă o funcţie înaltă în SRI, lucrând, „ca acoperire”, la Baroul Prahova, ocupând funcţia de avocat. Mai mult, Dobîrceanu a avansat, propunându-i lui Scilipoti să o angajeze pe doamna avocat ca jurist la firma acestuia, pentru a putea primi oficial bani în schimbul rezolvării tuturor problemelor ce pot apărea, datorită relaţiilor pe care aceasta le are.

Filiera UPG, sub bagheta iluzionistului Dobîrceanu

Dacă nu v-aţi distrat până acum, continuăm povestea noastră cu iz puternic de mangleală românească. Scilipoti spune că Dobîrceanu, pentru a-i demonstra că nu stă în salariul luat de la SRI, i-a arătat cum primeşte diferite sume de bani pentru a facilita trecerea unor examene de către diverşi studenţi şi masteranzi de la UPG Ploieşti, prin cunoştinţele pe care fostul ofiţer pretindea că le posedă între diverşi profesori ai universităţii, precum şi aranjarea de întâlniri dintre diverşi patroni şi directori de firme, sau angajaţi cu funcţii importante la diverse ministere, pentru a facilita contracte comerciale sau soluţionarea unor probleme personale.

Problemele transfrontaliere din mintea lui Dobîrceanu

În data de 22 martie 2007, Scilipoti a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru cumpărarea hectarelor de pădure amintite mai devreme, în valoare de 410.000 euro, situate în comuna prahoveană Râfov, semnat de el şi contrasemnat de Sorin Dobîrceanu, în noua sa calitate de director infiltrat la firma lui Scilipoti. Tot în luna martie, italianul a plecat în Italia cu nişte treabă, iar Dobîrceanu a spus că trebuie să îl însoţească, pentru că şi acesta, la rândul său, are nişte întâlniri de afaceri importante. Dobîrceanu i-a dat lui Enzo Scilipoti şi detalii: Are întâlnire în Italia cu patronul firmei PROGECO, care are filială şi în Ploieşti.

La momentul respectiv, societatea avea probleme cu statul bulgar şi român, conform spuselor lui Dobîrceanu, care i-a arătat italianului credul documente din care reieşea că ditamai ofiţerul păcălit de informaţii Dobîrceanu este implicat direct în rezolvarea acestei probleme transfrontaliere. Bineînţeles că patronul respectiv avea şi obligaţii faţă de Dobîrceanu, urmând ca, datorită exclusiv lui Dobîrceanu, să se faciliteze pentru Scilipoti obţinerea unor contracte bune pentru acesta. Ameţit de scenariul lui Dobîrceanu, Scilipoti a mai scos din buzunar 500 de euro pentru a-i plăti sereistului megasecret deplasarea în Italia. De asemenea, Enzo Scilipoti i-a achitat, conform declaraţilor sale, inclusiv biletul de avion dus-întors lui Dobîrceanu, plus cheltuieli de cazare şi masă.

Că doar sereistul lui peşte mergea să rezolve ditamai contractele trasfrontaliere, de unde să-şi permită o amărâtă de cazare în Italia? Acolo, după câteva zile în care importantul Dobîrceanu a încercat fără succes să îl contacteze pe patronul PROGECO pentru a stabili o întâlnire cu Scilipoti, sereistul a renunţat şi s-a întors în ţară. Scilipoti a mai rămas câteva zile în Italia.

Intoxicările din presă

După câteva zile de stat în ţara natală, Scilipoti a fost sunat de la biroul din România, spunându-i-se că Dobîrceanu a lăsat la birou un ziar (n.r. Adevărul) în care era redactat un articol despre firma acestuia, din care reieşea o afacere cu implicaţii internaţionale pentru exploatarea zăcămintelor de gaze naturale în Congo, afacere care implica firma italianului, statul român şi cel italian. Scilipoti s-a speriat, fiind intrigat de prostia şi minciuna totală a articolului din Adevărul, fără nici o legătură cu realitatea. Este mai mult decât evident că o sursă toxică a aruncat momeala în redacţia Adevărul, iar nişte jurnalişti au luat momeala şi au publicat fără o minimă documentare. Cine e sursa toxică, o să întrebaţi, desigur? Vă lăsam singuri să deduceţi, lectură plăcută, în continuare!

Prietenul intim al lui Băsescu şi Tăriceanu

Scilipoti l-a sunat panicat pe Dobîrceanu să îl întrebe despre articol. Fostul sereist i-a spus să stea liniştit că nu se va întâmpla nimic, articolul neavând nici o consecinţă, pentru că Dobîrceanu ar fi avut relaţii personale cu preşedintele Băsescu, dar şi cu premierul Tăriceanu. V-aţi tăvălit pe jos de râs? Şi noi! Continuăm! În declaraţiile ulterioare depuse la instituţiile de investigare ale statului, Scilipoti se arată intrigat pentru lipsa de profesionalism a presei, care poate publica o astfel de intoxicare, fără nici o legătură cu adevărul.

Agentul Dobîrceanu, în misiune ultrasecretă pentru CSAT

După două luni, Scilipoti se întoarce la biroul său din Ploieşti, România, unde constată că Dobîrceanu nu mai poate fi găsit la telefon, neprezentându-se la sediul societăţii unde era angajat. Scilipoti l-a aşteptat, în nenumărate rânduri, în faţa blocului unde Dobîrceanu locuieşte, în Ploieşti, şi, când a dat de el, Dobîrceanu a avut, bineînţeles, răspunsul potrivit: a fost plecat în misiune, în Turcia, Rusia, Italia, iar ulterior a trebuit să prezinte un raport la CSAT despre această misiune.

Distracţia continuă în numărul viitor al Actualităţii Prahovene