Banner
Banner
Banner

Pamflet

floriana_jucanIndubitabil, telegramele Wikileaks au deterioarat și mai mult reputaţia, şi aşa în zdrenţe, a cruciaţilor anti-Băsescu, moguli şi guşteri de presă care, identificaţi ca suporteri ai intereselor ruseşti, au adus un beneficiu de imagine preşedintelui.

Aseară, în efortul disperat de a diminua prejudiciul, Realitatea lui Vîntu (că nu-l văd pe Ghiţă câştigător, pe termen lung) a încercat, de pildă, să inducă ideea că turnătoria mizerabilă a lui Bogdan Chireac se bazează pe realitatea că preşedintele este un beţiv, deşi în prima zi, însuşi calomniatorul a recunoscut că nu l-a văzut pe Băsescu bând.

Dacă până acum distribuirea rahatului se făcea zilnic, cu hârdăul, de către slugoii lui Nuş, ei bine, aseară a fost chemată Floriana Jucan, o „vaginus gitane” pe care Sorin Roşca Stănescu a învăţat-o să mânuiască pixul şi pentru care orice furtun e-o provocare, fie că-i de ambasador, de Gigi Kent, de Virgil Măgureanu, sau de vidanjă.

Aseară a fost de vidanjă, Silviu Crăescu pe nume, fost, nu şef al protocolului, ci administrator al reşedinţei ambasadorului american din 2006 până în 2010, când a fost dat afară. Acestui „head of protocol”, cum se autoproclamă el pe feisbuci, Floriana Juncana i-a luat un interviu „incendiar” în revista ei de boudoir cu felinar, Q Magazine.

N-am de gând să-mi pierd vremea analizând elucubraţiile ipochimenului din interviul de care Juncana era atât de mândră, iar hamsterul electrocutat Soviani atât de încântat, interviu pe care, de altfel, Nicholas Taubman, fostul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti l-a dezavuat în întregime, azi, prin intermediul ambasadei.

Dacă nu pot pune un diagnostic lui Silviu Crăescu, nefiind psihiatru, sunt însă în măsură să vă semnalez o minciună evidentă pentru toţi cei 2000 de participanţi la mitingul spontan din Piaţa Universităţii pe 19 aprilie 2007, imediat după votul celor 322 din Parlament.

Iată ce delirează Crăescu, la un moment dat, în interviul din Q Magazine: „În seara destituirii presedintelui din funcţie de către Parlament, am văzut un preşedinte într-o stare de agitaţie caracteristică unui om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, mirosind a băutură, care a dat peste cap dispozitivul de securitate propriu al reşedintei ambasadorului S.U.A., deoarece nu avea permis de acces aprobat şi nicio funcţie oficială. A fost derută! A venit atunci, în jur de ora 18.30, fără escorta SPP, însoţit doar de o maşină blindată de la SPP cu şofer, şi a cerut să-l vadă pe şeful meu. Am văzut un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând şi fumând în acelaşi timp, încercând să se împrietenească cu mine şi aşteptând afară, lângă garaj, până când a fost primit de ambasador în casă. Atunci a cerut ajutorul S.U.A. şi a promis multe!!!!”

Ceea ce îl contrazice pe acest James VagaBond de România este chiar transmisiunea Realitatea TV din acele momente fierbinţi. Băsescu a ajuns la ora 18.50 în Piaţa Universităţii. Un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând”, ajunge în jur de ora 18.30” la ambasadă, aşteaptă să fie primit, are o discuţie cu ambasadorul şi reuşeşte să ajungă la ora 18.50 în Piaţa Universităţii, unde vorbeşte în faţa mulţimii. Găsiţi filmuleţul pe Youtube.
Alo, Soviani, Crăescule, Rudotelilor, parcă era marinar Băsescu, mă, băieţi, nu aviator!
Mai pedalaţi, mai pedalaţi!

Johann Bauer

Pamflet

nicolae_boaru_bibliotecSeninul de afară  (”Ziua să-i fie cu soare, noaptea cu lună”, spunea într-un vers din ”Muşat şi ursitorile ” Eminescu ) pare să fie premonitoriu. Sau, să contribuie puţin şi la ...desţelenirea ursuzlucului iernatic al actualităţii româneşti. O actualitate neschimbat rămasă, în liniile mari ale ei, în datele unei, să zicem, geografii a neîmplinirii. Fiziologii a neîmplinirii. Nu-i aşa că n-ar fi chiar netribuincioase câteva ...intermitenţe ale bucuriei, câteva sincopări ale seriei negre în care tot cădem, în răstimpul cărora să mai înflorească şi altceva decât buruienile şi mărăcinii?

Jalea şi scârba, dezgustul de identitate, care, dihanie din urmă, s-a lăţit peste poate dinspre lumpeni şi pegră, mai spre „centrul” social, nici el prea culturalizat, sub căldura de incubator a vreo două televizii foc de interesate în ultima vreme de binele norodului.

Se aud şi voci, se mai văd şi câteva lumini. Nu-s doar ale focurilor de curăţenie de aprilie de prin grădini, ci ale unor veşti care nu-s poveşti, dătătoare de niscaiva sevă prin veştejirile noastre.

Par egzamplu, euro devine dacă nu costeliv, abordabil, semn că şi importurile noastre de...mai toate se vor efectua mai uşor, călătoriile - prin care românii s-au răsfăţat şi răzbunat după atâta frig şi ceaţă, başca etanşeitatea paradisului roşu, de nepărăsit – sunt şi mai ”antamabile” (Petrică Roman, pişicherule!), se pot stabili negocieri cu mai multă siguranţă.

Există apoi din ce în ce mai multe voci, nu chiar de neluat în seamă, care îşi exprimă nemulţumirea netă pentru deriziunea şi oftătura la care câţiva patroni de media , câţiva lideri de partid doritori în mod firesc să acceadă la ... şi la..., împing şi determină păturile mai, cum să zic, influenţabile.

Eu personal am avut ocazia (şi lîngă mine încă vreo căteva sute) să îi văd exercitându-se polemic, de la tribună, microfon, prezidiu, şi pe prof.univ. Ion Bulei, şi pe prozatorul „semi”american Petru Popescu, şi pe Varujan Vozganian şi Bedros Horasangian, într-o singură săptămână, la nişte lansări de carte.

Toţi erau nemulţumiţi de insistenţa maniacală cu care se continuă tirul faţă de ”tragedia”, ”dezastrul ” şi alte sinonime, cu decurgerile fireşti , incitative la răsmeriţe şi răzbel. Să zicem că un Bulei este un neoconservator, şi că, poate, are vreo „trampare ” ocultă cu actuala putere ”dementă” , ”iresponsabilă”, etc.

Omul ne spunea, nouă, unei săli întregi, ”cum că ” la 1886, în plin progres liberal, opoziţia suna din toate goarnele apocalipsei, întărâtând, blestemând, căinindu-se. La 1924, din nou, în plină Românie Mare, când leul românesc făcea...savană din şi în Europa, iar contestaţiune, plângăciune, blestemaţiune. Am zis : o fi Ion Bulei în vreun amor secret cu actualii ...diavoli!

Dar Petru Popescu a fost plătit special de către Guvernul Iliescu să reprezinte ”interesele ” ţării în Statele Unite. Prozatorul a vorbit şi el despre uriciunile, scandalurile  monstruoase din America, a pomenit de ”grotescul politic italian”, l-a ironizat crunt pe semifrancezul, semimaghiarul (ba chiar ”semimăgarul” – vă amintiţi cum ne cadorisea clovnul ăsta de Sarkozy cu apelativul de ”ţigani”?) prezident franţuz, şi a lăudat minute întregi contribuţia de inteligenţă a diasporei româneşti precum şi notorietatea bună pe care o avem prin film – mai ales – literatură (împopoţonată chiar cu un Nobel) – arte plastice.

”E păcat că vă coborâţi într-atât şi mereu” – a spus prozatorul. Un pic de mândrie nu ne-ar strica. ”În Statele Unite , criza a făcut ravagii, n-aţi văzut sau nu vi s-au arătat scene în care zeci de profesori universitari dormeau pe canapele în faţa caselor”.

Nu pledez pentru actualii ”diriginţi”. Nu i-am considerat dregători în totalitate, adică nişte oameni care pot să îndrepte lucrurile strâmbe. Să le dreagă. Nici autoritarismul tincturat egolatru al preşedintelui nu cade bine la lingurică. Dar nici nu vreau să-mi plângă de milă toţi magrebienii, turcii şi iranienii unei Europe indiferente, fiindcă nişte anatomii, cu puţin cerebel şi multă pohtă de dilatare, îşi folosesc zearele, tembeliziile şi alte organe intromisive în sufletul omului, în sprijinul meu, chipurile. Nu am cerut sau cerşit umărul lor cu epoleţi, sprijinul lor de tutore (băţ, adică ) nevolnic pentru durerea mea individuală. Ei îi ştiu motivele şi pot să mi-o articulez fără să-mi împrumut silabele dezaprobării din ciutăcăirea sau orăcăirea lor. Pre limba mea pier.

Pamflet

nistorescu_sovianiEmisiunea de lunea trecută, moderată de flaşneta Realităţii TV, Radu Soviani, n-a reuşit să ne arate decât ceea ce ştiam din 2005: că Elena Udrea are conexiuni cu mediul dubios de afaceri cu statul. Sigur, nu putem s-o facem răspunzătoare de faptul că unul dintre partenerii de afaceri ai soţului său a vrut să dea o ţeapă statului, dar ne putem îndoi de onorabilitatea unui ministru din Guvernul României care se găseşte într-un asemenea anturaj şi al cărui consort, nu uitaţi, era combinatorul din stenogramele ALRO.

Încercarea însă de a o lega cu orice preț pe Elena Udrea, ca înalt demnitar, de afacerea Baaklini este lipsită de suport logic, de vreme ce s-a putut constata că libianul nu a beneficiat în niciun fel de protecţie din partea instituţiilor statului. Ca să nu mai amintesc si de faptul că taman „odiosul” de Sorin Blejnar, recomandat de o filială PDL apropiată Elenei Udrea, este cel care a devoalat tentativa de fraudă a lui Baaklini.

Din păcate pentru ea, Elena Udrea a demonstrat, în intervenţia făcută cu glas înţiglat, că nu este nici pe departe politicianul inspirat şi spontan, atât de omagiat pe blogurile udriste. Astfel că, a preferat să se eschiveze, când a fost întrebată tendenţios dacă îl cunoaşte pe Baaklini, în loc să răspundă tranşant: „Da, îl cunosc, dar, după cum vedeţi, asta nu l-a scăpat de braţul legii!” Ar fi fost un răspuns onest, menit să demonteze orice speculaţie ale coprofagilor Realităţii. Amintiţi-vă de răspunsul lui Băsescu când a fost întrebat de cumetria fratelui său cu interlopul Bercea Mondialu`.

Dar nu Elena Udrea este subiectul acestui post, ci prestaţia penibilă a lui Cornel Nistorescu în  acea emisiune, moderată de Radu Soviani, acest promiţător succesor al Oanei Stancu şi Ursu la un loc. Nu cred că agresivitatea mitocănească şi superficialitatea argumentelor, deja caracteristice intervenţiilor lui Cornel Nistorescu, a mai surprins pe cineva. M-a stupefiat însă incoerenţa aiuritoare cu care fostul jurnalist a răspuns la întrebările, e drept, de-o monumentală prostie, ale moderatorului-flaşnetă.

Radu Soviani: Domnule Nistorescu, care credeţi că este poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar: îl susţine pe domnul Blejnar, sau îl urăşte pe domnul Blejnar?

Cornel Nistorescu (rânjind, cu voce cavernoasă, despre poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar): Îl conduce…

Radu Soviani (fremătând): Îl conduce şi-l susţine!

Cornel Nistorescu (isteric): E şef, domne’! E superior! Ierarhic este ministru superior. Păi, dacă toţi primarii ăia se fac de penibil în faţa Elenei Udrea, vă daţi – hâc (sughiţ) – seama că rolul lui Blejnar nu este să facă pe…ăăăă…marea personalitate care o înfruntă pe Elena Udrea. Este subordonatul Elenei Udrea, scurt pe doi!

Iată şi momentul în care Cornel Nistorescu, confuz şi dezorientat în timp şi spaţiu, molfăieşte un răspuns absolut halucinant:

Radu Soviani(după o întreagă discuţie despre comisarul șef al Gărzii Financiare Bucureşti, găsit membru PSD şi apoi PDL) :  Un comisar şef, colorat politic, este un lucru normal pentru o ţară a Uniunii Europene, domnule Nistorescu?

Cornel Nistorescu: (pauză)Cum e colorat? Religios sau politic? Că acuma…Există şi unii care au coloratură religioasă…

Radu Soviani (descumpănit): PDL…

Cornel Nistorescu: Domne, au ajuns unii, e o întreagă grupare de-o anume orientare, o minoritate religioasă, care s-a infiltrat acuma în instituţiile statului şi toţi conduc de zor…Deci minoritar e…În Poliţie din? Susţinut politic?

Radu Soviani
(și mai descumpănit): Comisar şef, Garda Financiară Bucureşti, membru PDL…

Nu vă supăraţi că-ntreb: să fi fost Cornel Nistorescu mangă? Sau muci?

Iulian Preda

Pamflet

Cosma_Mircea

Seara alegerilor locale din 2008



Mogulul secret:
Alo! Vă salut, să trăiţi, vă preţuiesc!

Mircea Cosma: Alo, ştiu. Să creşti mare, derbedeu mic!

Mogulul secret: Să dea Dumnezeu! Ce faci, tăticule, merge treaba?

Mircea Cosma: Dacă nu merge, pică, he, he, he…

Mogulul secret: Aş vrea, stimabile şi distinse Mircea Cosma, să fiu primul român care vă transmite felicitările şi omagiile pentru câştigarea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova. Deci, felicitări, domnule preşedinte!

Mircea Cosma: Doamne-ajută, ce cifre ai?

Mogulul secret: Domnule preşedinte al Prahovei, sunt primul mogul care v-a spus asta, să mă notaţi acolo, la dumneavoastră, în agenda aia jerpelită din 62’, dacă îmi permiteţi un spirit de glumă.

Mircea Cosma: Am notat acum cu stiloul chinezesc (râde).

Mogulul secret: Cred că aia mică e disperată, vede că pierde. Măi, e incredibil, mustaţa aia a jucat un rol important. Chiar dacă ar fi trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot.

Mircea Cosma: Da, tati, chiar dacă mustaţa e trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot. Adică eşti ospătar, du-te-n p…a mă-tii, nu te votez.

Mogulul secret: Cred că cea mai mare greşeală a făcut-o asta mică când m-a ales pe mine ţintă. Dacă era deşteaptă, venea la mine, îmi sugea p..a, spunea sărutmâna pentru masă, şi cu asta basta. Că loviturile mari, nu cu presa i le-am dat, ci cu puterea mea de combinaţii şi de joc. Punct!

Mircea Cosma: Naşpa, acum trebuie să ne pregătim să îl omorâm pe Volo…

Mogulul secret: Dar este elementar, dragă Watson (râde). Păi, presa trăieşte din sânge, f….t, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’!

Mircea Cosma: Te-am pupat, putoare mică, salută-l şi pe Baron.

Mogulul secret: Îi dăm şi lui o deconcentrată?

Mircea Cosma: Îi dăm m..e, băi, te-ai tâmpit, e doar un câine!?

Mogulul secret: E câine, dar e al meu, he, he, he!

Această stenogramă a fost şi va fi reală numai atunci când se vor declasifica dosarele istoriei, inclusiv cele ale lui Mihai Viteazul. Până atunci, rămâne doar un pamflet care trebuie tratat ca atare. Punct!
Material preluat de pe blogul http://ignatsebastian.wordpress.com/

Pamflet

tigani2
Ca să nu mai fim ciuca miştourilor, puşi la colţ cam peste tot în lume – din cauza rromilor, care fac ce ştiu ei mai bine prin lume -, Guvernul Boc a decis că aşa nu se mai poate. Nu că i-ar pune pe rromi la muncă sau la cine ştie ce treburi d-astea umilitoare, ci vrea să le schimbe numele.
Guvernul a anunţat că este de acord cu schimbarea denumirii oficiale a persoanelor de etnie romă din “rom" în “ţigan", propusă într-o iniţiativă parlamentară, bazându-se pe recomandările Academiei Române, precum şi pe faptul că acesta este termenul folosit în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Proiectul ar limpezi oarecum apele, doar dacă nu e ciordit între timp de cei care se opun acestei schimbări.
La antipaticii ăştia de români ne referim, desigur!

Pamflet

Seara alegerilor locale din 2008



Mogulul secret:
Alo! Vă salut, să trăiţi, vă preţuiesc!

Mircea Cosma:
Alo, ştiu. Să creşti mare, derbedeu mic!

Mogulul secret:
Să dea Dumnezeu! Ce faci, tăticule, merge treaba?

Mircea Cosma:
Dacă nu merge, pică, he, he, he...

Mogulul secret:
Aş vrea, stimabile şi distinse Mircea Cosma, să fiu primul român care vă transmite felicitările şi omagiile pentru câştigarea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova. Deci, felicitări, domnule preşedinte!

Mircea Cosma:
Doamne-ajută, ce cifre ai?

Mogulul secret:
Domnule preşedinte al Prahovei, sunt primul mogul care v-a spus asta, să mă notaţi acolo, la dumneavoastră, în agenda aia jerpelită din 62’, dacă îmi permiteţi un spirit de glumă.

Mircea Cosma:
Am notat acum cu stiloul chinezesc (râde).

Mogulul secret:
Cred că aia mică e disperată, vede că pierde. Măi, e incredibil, mustaţa aia a jucat un rol important. Chiar dacă ar fi trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot.

Mircea Cosma:
Da, tati, chiar dacă mustaţa e trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot. Adică eşti ospătar, du-te-n p...a mă-tii, nu te votez.

Mogulul secret:
Cred că cea mai mare greşeală a făcut-o asta mică când m-a ales pe mine ţintă. Dacă era deşteaptă, venea la mine, îmi sugea p..a, spunea sărutmâna pentru masă, şi cu asta basta. Că loviturile mari, nu cu presa i le-am dat, ci cu puterea mea de combinaţii şi de joc. Punct!

Mircea Cosma:
Naşpa, acum trebuie să ne pregătim să îl omorâm pe Volo...

Mogulul secret:
Dar este elementar, dragă Watson (râde). Păi, presa trăieşte din sânge, f....t, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu'!

Mircea Cosma:
Te-am pupat, putoare mică, salută-l şi pe Baron.

Mogulul secret:
Îi dăm şi lui o deconcentrată?

Mircea Cosma:
Îi dăm m..e, băi, te-ai tâmpit, e doar un câine!?

Mogulul secret:
E câine, dar e al meu, he, he, he!

PS: Această stenogramă a fost şi va fi reală numai atunci când se vor declasifica dosarele istoriei, inclusiv cele ale lui Mihai Viteazul. Până atunci, rămâne doar un pamflet care trebuie tratat ca atare. Punct!

Text publicat şi pe blogul autorului, http://ignatsebastian.wordpress.com/

Pamflet

Pagina 3 din 3

3
Următor
Sfârşit

Vremea la Ploiești

By A Web Design

Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner
Banner