Ultimul studiu sociologic lansat în România de Fundaţia Soros pune în lumină câteva aspecte contradictorii ale existenţei noastre spirituale. Cercetătorii sociologi au descoperit că românii, deşi într-un număr impresionant se declară iubitori de cruce, tot atât de mulţi se bulucesc şi la prezicătoare, tămăduitoare, vrăjitoare şi diferite ale clarvăzătoare cu Mercedes negru la poartă.

Cu alte cuvinte, simţim, într-un procent impresionant, necesitatea ca, pe lângă lumânările de 50 de bani aprinse în biserică, să ne dea cineva cu busuiocul în cap, să trântească găina de pământ şi să ne citească în cafea câte o baragladină cu salbe la gât, contra unor sume incredibile.

Am auzit că, dacă vrei să se ducă dreacu’ argintul viu din tine, să o tulească cât îl ţin picioarele, iar cununiile să ţi se desfacă în doi timpi şi trei cruci regulamentare, vrăjitoarea îţi cere cam 20 de milioane de lei vechi, adică vreo trei salarii minime pe economie.

Câte contradicţii în interiorul acestei naţii blânde, primitoare, cuminte şi cu frica de Dumnezeu!

Credem, în principiu, în Dumnezeu, dar nu suntem de acord cu întruparea Cuvântului.

Dumnezeu este, pentru români, într-o proporţie covârşitoare, un fel de aer, ori un sentiment.

Asta spun cercetătorii care au intervievat peste o mie de persoane din toate mediile sociale.

Mă întreb, pe lângă sculament, impotenţă, dezlegat de cununii şi alte nenorociri, cât o fi taxa de dezlegare a prostiei românilor la ghicitoare?

Dar asta nu se poate rezolva cu nici un tip de incantaţii, fiindcă ar rămâne doamna „ghiocăreasă” fără obiectul muncii, nu?

Sursa: http://ignatsebastian.wordpress.com/

Editorial