Editorial

Editorial

nicolae_boaru_bibliotecaDe Nicu Boaru
Nu fiin'că suntem în miezul cel mai incandescent al verii nu se întâmplă ceva. Cumva. Aparent, afirmaţia (negativă!) e contrazisă de suita (oho!) de vălmăşagul, talmeş-balmeş-ul de pătărani, „răotăți şi mici scandaluri". Dar acestea nu sunt chiar întâmplări, deşi au loc . Sunt nişte epifenomene (din nou: "oho!") , nişte manifestări ale naturelului nostru nu foarte civilizat, oricum neînchingat de norme şi tabuuri şi bun simţ spaniolesc fără intensităţi şi balcanic cu niţel lustru mai mult decât la cultivatorii de castraveţi şi gogoşar. „Io" (un filozof spunea că nu ştiu de la ce vârstă, după câte insuccese, reveriri, drame, poţi deveni "eu") n-am considerat întâmplări mizeria doctoratelor, circ românesc din acela de târg înglodat, în care, uite, pe un căluşel rotativ se urcă acum Ecaterina Andronescu.

Întâmplări erau pentru mine dacă Noica era prins cu plagiat; cine dă mai mult de doi bani pe şeful guvernamental sau pe molcoma babă văzută deja lividă, Ecaterina? Am câteva lecturi în spate (Dănilă Prepeleac, Acul şi barosul şi încă vreo două), dar n-o să mă vedeţi citind vreodată vreun articol al gângăviţilor ăstora doi şi al altor sute de foşti sau viitori aleşi de-o plebe demult ne "dezebrietabilă".

Nu mă credeţi: dacă vă vin eu de ziua soacrei dvs. având drept cadou lucrarea de diplomă a lui Crin Antonescu?! Sau a altora. Când sute de mii de bipede trufaşe au intrat în fabricile ... diplomatifere (oho!) ale lui Bondrea şi a altor culturnici cu tona de naftalină pe ei şi lungi şiruri de zeoruri în conturi din Elveţia, vă aşteptaţi acum ca aleşii acestor indivizi abia molcomiţi în instinctele lor africane să aibă opţiuni, criterii? Oi fi fiind eu nesimţit de elitist, dar sunt crescut şi mi s-a croit bruma de postav lăuntric (că de stofă nu se poate vorbi la mine) pe modelul a cel puţin zece ore de bibliotecă pe zi, al unei austerităţi a cerinţelor, al unei nobleţi a ţelurilor.

Când s-a conceput ca intelectualul să fie un rânjit miştocăros, un şmecher unsuros, capabil să iasă din orice pocinog minor în care-l vâră noroiul valah? A, am o mică observaţie dragă cetitoriule: până acum vreo două luni de sus până jos (eu cred că e numai „jos" totul) nu se vorbea decât despre nenorocirea de a fi român, tragedia de a trăi aici, costurile enorme morale şi în arginţi ale trăitului. Iată că acum Gigi și Veta nu se mai plâng. Mă bucur. Oricum, mă simt niţel mai întremat pentru că prea ne aruncam cu produse de dezasimilaţie în strachină şi vitrină. Eu, însă, îmi permit să folosesc în continuare adjectivările lor, deşi acum, ele nu mai sunt recomandabile, "corecte politic". Dar numai cu înalta dumitale îngăduinţă, cititorul meu, frate. Închid parantezul.

Deci: ce întâmplări sunt „liliputaneriile acestea", care ar însemna şi piticenii şi ceva care trimite la... „putane"? Nu se întâmplă nimic. O torpoare asiatică dar fără metafizica hindusă. O nemişcare de geologii nezdruncinate milenar. Soarele n-a ucis numai orice boare de vânt, a pricăjit şi omorât şi firavul germen al revirimentului. Ce să aştepţi şi de la cine? Ce vrea majoritatea? Nu sunt chiar atât de stupid ca să confund doleanţele modeste ale grosului demografic (croit pe consum, TV telenovelistic, bucătării ale locantelor şi mall-uri) cu cele câteva minimale exigenţe ale spiritului. Nu suntem toţi numai Mircea Vulcănescu şi Ilie Cleopa, n-avem stofă de Dumitru Stăniloae, ca să ne spălăm iarna în curte la o pompă îngheţată, ş-apoi să ne întoarcem în cămăruţa înfrigurată şi să traducem nu ştiu care volum din Filocalie. Nu consider întâmplare nici justificarea hilară a atâtor şi atâtor giumbuşlucari bătrâni, argumentaţii de felul „păi şi Platon şi Aristotel au copiat".

Din nou sunt plăcut surprins de C. T. Popescu, care-l taxează imediat pe Ioan Rus (el, amărâtul cu 12 clase şi cu o mucava la Haret, el a zis că , oho!, Platon a copiat!!!) că așa "prost serios eu n-am mai văzut". Ba şi el şi noi am mai văzut şi-o să mai vedem. Nu există guvern de indefectibili moral şi intelectual. Aici însă, ticăloşia se aliază cu linţoliul, furtul cu smârcul, nemişcarea cu tunul, minţitul lumii şi zaiafetul cu zăcerea seculară. Dacă am contrapune un roman românesc cărţii uriaşului Marquez, acesta ar fi Un secol de inactivitate.

Aşa ar trebui să se numească epopeea "lihnisului" geto-dacic. Iată competenţa naţională indiscutabilă: ruina lentă, cu şopârle fulgerătoare prin găuri de ziduri părăsite. Iar peste ruinele cetăţii Suceava, derbedeii de până în 50 de ani descinzând din maşini nichelate, cu sarcasme groase pe buze răsfrânte dănţuind ţigăneşte. Nu mă interesează, deci, chiar deloc – etic şi intelectual da, dar ce importanţă am eu şi gestiunea mea "înaltă" – plagiatele. Ele sunt un furt, autorii sunt, bineînţeles vinovaţi, apărătorii sunt "penibili de pedeapsă" , dar numărul lor este legiune. Nu cred să mai existe mioritic fără diplomă de facultate.

S-au obţinut bani cu ele. Să fie sănătoşi! Interesantă este însă, scotocirea în psihologia unui Ponta, a unei Ecaterine, a viitorilor care vor fi descoperiţi şi care fac parte din guvern (şi, Doamne, ce guvern!). Intuiesc că se complac în fumăraia discuţiilor legate de însuşirea ideilor altora ca să nu fie chemaţi să dea seama de goliciunea totală a agendei realizărilor de până acum. Cum, fraţilor: să vin cu toate surlele, cu toate trâmbiţele, ba chiar cu daraianele ţigăneşti, şi să fac vocalize pe tema (reală, după mine) a insuficienţei şi uneori incompetenţei guvernului MRU, şi tot eu să dau ordonanţe peste ordonanţe tot în lucruri fundamentale pentru românaşi: Patapievici, Monitorul Oficial, judecătorii de la CC, adică tot lucruri care sunt aşteptate pe masa copiilor din familiile sărace. Vă daţi seama ce tresăltare de bucurie a existat în casele nevoiaşe, acolo unde nici cele trei pâini zilnice nu sunt uşor de obţinut, când au aflat că Mircea Mihăieş a fost dat afară de la ICR?

Şi cât alină discuţia despre plagiat partea aceea onestă şi demnă (că sunt şi din ceilalţi, vorba lui Iorga: "când ai fost hahaleră o viaţă, nu îmbătrâneşti precum Cato cel inflexibil") a pensionarilor care au muncit şi au trăit responsabil o viaţă, nu au furat benzină şi carne din combinate şi nu se plâng acum de carenţa organului "penetratoriu"!

Cu doctoratele altceva aş adăuga. V-aţi gândit la decalajul uriaş (acesta este cuvântul) între salariul unui prof. univ. şi cel al unui lector universitar?

Se poate compara cifra 80-90 mil. cu 10-12? Cum de-a fost cu putinţă să-(şi) voteze deputaţii salarii atât de mari pentru gradele înalte din învăţământul superior? Nu existau sindicate reglatoare? Cunoaşteţi bine răspunsurile: sindicatele erau ce erau, un nimic nici măcar cu fundă, iar peste un sfert dintre deputaţi şi senatori erau sau în curs de a deveni prof. univ. Unii, precum Năstase şi Andronescu, predau la câte 5-6 universităţi particulare sau de stat. Aveau doctoranzi.

Înmulţiţi 80-90 cu 6-7! Vedeţi cum se explică floralul şi puritatea valahe ? S-a interesat ministresa de salariile conf.-ilor? Puţin îi pasă acestei bălmăjite care ar adormi şi pe cel mai înrăit insomniac.

Întâmplare ar fi ca din silă și mânie ( să se nască Electra!), dar şi din multă dragoste pentru nefericita aceasta de ţară locuită (!?) , un 5% de tineri sau/şi copţi la minte, punând entuziasm şi instinct civic alături de pregătire şi sârg să creeze o masă de manevră critică, ceva ca o mică burghezie, ca o pătură de mijloc, independentă, inteligentă şi impertinentă faţă de prostimea ardicată electoral.

Nu este ideea mea, dar am auzit-o şi la Dan Tapalagă, și la Cristoiu şi la C.T.Popescu şi la încă vreo 20 de jurnaliști atenţi şi mânuitori de acid. Nişte tineri niţeluş mai de dreapta, dar naţionalişti și cu frică de Dumnezeu, poate cu doctorate în țară sau la Sorbona, dar sigur cu "expertiză" și cu soluţii. 5% e chiar mult, şi nu glumesc. 2-3 mii de tineri entuziaşti, destoinici şi pricepuţi, îndrumaţi sau însoţiţi de adulţi sau vârstnici cu memorie şi cu perspectivă sunt prea suficienţi dacă s-ar afla în fruntea mecanismelor, rotiţelor , gripatei și vetustei fierării țigăneşti, cu foale şi cu un Iocan beat, care se numeşte umflat "economie românească". La aşa pompoasă inexistenţă - aşa şi sclivisitele şi ridicolele inexistente bipede pe care le avem acum. Sunt ele mândria noastră? Sunt...
Editorial

nicolae_boaru_bibliotecaDe Nicu Boaru

Iată că încep să pogoare nu Moise și alți patriarhi și proroci (ei, ce carte a fost și va fi, bașca prezentul, "popoară-te", Moise a lui Faulkner!) dar vremuri ca din Canaan, cu siguranță. Deocamdată avem un guvern quasi-monocolor, fiindcă doi miniștri liberali, și ăia nu foarte importanți, la Cultură și la Externe nu înseamnă mare lucru.

Dar deja suspendatu-s-au mai toate observațiile, sarcastice, incriminările și malițiile. Diferența de tratament dintre guvernul MRU și team-ul Ponta este incalculabil: o prăpastie. Nimeni nu zice nimic despre ultimii. Nici măcar că parcă n-ar fi... primii. Cât despre Boc și ai lui, lințoliul și recviemurile au făcut tăcerea și uitarea să fie cât mai aneantizatoare. Vorba romanilor: damnatio memoriae. Nu-i pomeni, ca să nu existe.

Că nu prea existau când îi aminteam, este altceva. Repet: e acum ceva pe care marinarii (nu fac nici o aluzie... politică) o numesc "calm plat" . Nicio suflare de vânt, o acalmie "cam" îngrijorătoare dacă n-ar fi mulțumitoare pentru cei care se mulțumesc simplificând, trăiesc vegetativ și fără perspectivă.

Nu voiu războiu cu orice preț, nu sunt vreo Miță Baston sau Didina Mazu, dar nu cred că absența oricărei referiri în tonalitate mai critică la ceea ce fac Ponta și ai lui e bună pentru noi. Poftim: pentru țară, fiindcă, vorba personajului din O scrisoare... "de la binele țării vine binele nostru..." . Mă joc puțin sau exagerez nițel spunând că nu văd ca purtător de semne bune faptul că noi nu observăm (sau nu zicem), că ei nu observă că mai nici o măsură de redresare economică a țării și de ameliorare financiară a bugetarilor și nu numai nu a fost luată.
Pentru a mia oară articulez: ce ne trebuia măsura (și tapajul înfiorător din jurul ei) legată de ICR? În felul acesta am coagulat o solidaritate (altfel greu de întărit la români) a multor intelectuali de vază, cinste, omologare. Nu e mică cifra de 1200, reprezentând semnatarii unui protest vehement împotriva "necugetatei măsuri Ponta", dintre care mulți renumiți pe plan internațional. Lor li s-au adaugat diaspora cerebeloidă precum și înalte institute de cultură, dintre care unele (Goethe-Institut, Institututul Cervantes, Institutul Francez) cu o pondere serioasă, cu un cuvânt greu în sprijinul culturii adevărate.

Nu-i intrutotul adevărat că doar băncile și marile companii transnaționale decid exclusiv în lumea modernă și că ele dețin resorturi, pârghii și declicuri. Europa este, se știe de mult, culturocentrică; sunt maximal operante instituțiile bancare, dar și directorii institutelor culturale majore ale bătrânului continent nu sunt chiar a cincea roată. Iar noi acolo ne-am vârât cu elan și luciditate: în miezul maelstrom-ului, în ochiul vârtejului.

Rău au sfătuit umorile celor care au luat rezoluția. Faptul că au picat adjuncții ICR-ului îndrumă fără tăgadă la sursa acestei "probleme" , să-i spunem, de interes național... Pică (cum se zice) Tania Radu și Mircea Mihăieș, adică plătesc mai mulți sau se lovește prin învăluire , deși ținta era una singură și se numea Mircea Mihaieș. Sunt notorii superbele pamflete anti-Antonescu semnate de Pleșu, Cărtărescu și Mihăieș. Primii doi nu sunt la ICR; al treilea – da. Iată că s-a ivit și nexus-ul nevralgiilor naționale; uite de ce plecau profesorii, doctorii, bugetarii nu-și recăpătau drepturile, zăpezile cădeau închizând cătunele, apele șiroiau diluvial.

Mihăieș îl poreclise , știți dvs. cum , pe lucidul și activul 24 de ore din 24 , Crin Antonescu. O vorbă a îndrăznit și răspunsul s-a declanșat prompt. Sunt încântat că (poate) viitorul președinte al țării are un caracter atât de frumos. Îl bănuiam eu de integrități și candori, dar omul își revelă o corolă față de care acela din poezia lui Blaga e doar o înflorire de scaiete din Bărăgan.

Avem aici o mică tâlcuire, o cheiță, pentru explicarea liniștii cam sepulcrale de la majoritatea TV-urilor și ziarelor. Rar vom mai vedea o burzuluire și un răspăr. Consumatu-s-au. Rozul, petala, zâmbetul, ziafetul, șerbetul, menuetul, libretul își vor clătina aromitor evantaiele și irizările. Veniți, privighetoarea cântă. Că, într-adevăr, nu-s departe vremile de priveghi...
Editorial

admitere-liceu-eleviAstăzi a început, pentru elevii absolvenţi ai clasei a VIII-a, prima probă a evaluării naţionale în vederea admiterii la liceu, la Limba Română.

„În Prahova, au fost înscrişi la această probă 6122 de elevi, din cei aproximativ 6900 care au urmat clasa a VIII-a în acest an. Cei care nu s-au prezentat la această sesiune a evaluării naţionale sunt elevi a căror situaţie nu este, încă, încheiată sau clarificată, unii dintre ei având corijenţe sau alte probleme la diverse materii”, ne-a declarat Aurel Graur, purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova.

Următoarea probă din cadrul evaluării va avea loc la Matematică, pe data de 27 iunie. Rezultatele preliminare vor fi afişate pe data de 29 iunie, după care va urma o perioadă pentru contestaţii şi rezolvarea acestora. Rezultatele finale vor fi aflate pe data de 2 iulie.

Media de admitere în liceu va fi calculată ca medie artimetică dintre media notelor de la evaluarea naţională şi media generală a anilor de gimnaziu.

Editorial

nicolae_boaru_bibliotecaEste mai mult decât evidentă domnia televiziunii și a politicului asupra noastră. Aș fi putut să acord la plural, fiindcă e vorba de ”domnia televiziunii și domnia politicului”. Dar eu – mai inexpert , mai puțin acut – dvs., mai aplicat și mai pătrunzător – simțim deopotrivă că ele sunt placentare – adică una! - , siameze și inter-profitoare. Nu sunt sociolog, la psihologie am fost corigent, de sesizat, orbenia nu relevă fațete și nuanțe. Percep, doar, simt și tresar.

Read more: ”Maț-iunea” valahă
Editorial

nicolae_boaru_bibliotecaDe Nicu Boaru

Încep cum nu trebuie (bine, dar eu și continui cum nu trebuie!), explicând de ce n-am pus în titlu "Colcăirea" aborigenă. M-am uitat în DEX și am văzut că termenul „colcăire" nu există. Vi le... clinchetesc pe la urechiușele dvs subțiri. Ce ziceţi, care sună mai urât: colcăială sau colcăire? Am avut, deci, de ales , pentru același cuvânt și aceeaşi realitate ( să zicem!) două vocabule dintre care una mai apăsată de conotaţii peiorative: colcăială.
Ce-o fi fiind aceea? Oricum, nu ceva onorabil, stimabil, venerabil. O realitate confuză, nealcătuită, cam fetidă, bolborosind în clăbuci de tină, un imn derizoriu al noroiului primordial. Cam umflat dar pe-aici ne aflăm. Că o luăm cu savantlâcuri pricăjite şi înfumurate (cum fac eu), că aplicăm , vorba lui Eminescu, „ne'ndurații ochi de gheaţă", pe aceleaşi locuri ne aflăm (Bacovia) și parcă „un gol istoric se întinde" .
Ne alintăm cu citate, suntem (câți oare?!) bine-crescuţi, avem reflexe culturale, ba chiar (sporadic!) şi atitudini morale, dar marasmul se înclină spre slin, structurile decad amorful împăienjeneşte, mucilagina ia locul nu marmurei, ci pietrei, măcar.

Vremuri triste în Valahia cea etern-veselă sau pusă pe „veselit" . Nu poţi aplica prompt o etichetă roză pentru ceea ce se petrece; era să spun „se întâmplă", dar la noi până şi tragediile (care nu există), dramele (care sunt cu bemol) şi tragi-comediile şi pătăraniile (astea da!) toate sunt pentru... amuzament, parcă. Ele se... petrec, cum se petrece zdravăn la... înmormântare. Toată lumea ştie cum „devine" la băutură şi cum sunt chemaţi lăutarii la pogribanie, după un început uşor cu o picătură de ţuică vărsată în memoria răposatului şi apoi, treptat, crescător, ca în Ciuleandra, fiindcă „îi plăceau şi mortului", sunt chemate vioara, ţambalul şi acordeonul. Unii cu pianul, alţii cu ţambalul. Chestie de destin. Minorul scitic (Sciţia Minor, nu-i aşa?) îşi spune cuvântul şi îşi spune amărât-păguboasele accente.
Suntem în electorale. Nu ai voie să spui de X că este mai canalie decât Cațavencu şi de Y că-i mai prost decât Farfuridi. Alegerile din '83 (una mie optsute, toamna!), nemurite de Caragiale, sunt un model de civilitate, fason, conveniențe. Acum, nici măcar să spui că asişti la o sârbă în căruţă a unor nulităţi hămesite, tare cupide şi stupide. Nu spunem, deci, nimic , ca să nu deranjăm niscaiva instanţe superioare în piticul climat carpato-pontic. De fapt, alegerile au fost câştigate deja din momentul în care nu foarte nestimabilul MRU a fost decuplat de la echipa guvernamentală iar aceasta, „spartă", cum „s-a spart" partida independentă (inteligentă şi impertinentă) din nemuritoarea şi totuşi idilica astăzi scrisoare a diagnosticianului naţional născut la Haimanale.

Asta s-a vrut de către un trust şi-un mogul (era să spun „caid", dar termenul desemnează şeful unei mafii puternice, americane, nu nişte filfizoni octogenari cu fermentaţie inghinală absolut jenantă pentru părul lui, cred, vopsit) al lui, să cadă cu orice preţ un anume partid şi mai ales un preşedinte. Prezidentul n-a căzut, e mai rău: parcă nu există! Partidul, sau aglutinarea adoctrinară (sunt savant, nu?!) din juru-i n-are cum să mai fiinţeze decât cu bazaltica structură a gelatinei. Aşa că au rămas cei buni: Ponta, Antonescu, Dan Diaconescu, Vanghelie, Becali. De data asta pot să spun, cu entuziastă încredinţare, că ne aflăm într-unul dintre cele mai faste momente ale ţării. Cred că Iorga, Brătianu, Maniu își înverzesc şi mai mult augustele oase de invidie, privind la eclatarea şi „diamanturile", (vorba paşoptiștilor) cu care ne-am procopsit (Caragiale, nu?!).

Va fi puţină luptă între Dan Diaconescu şi Ponta, pentru că orice ai zice al doilea, procurorele n-a contribuit cu ceva memorabil precum Elodia. Miniștrii pe care i-a pus sunt ceţuri şi mai diafane decât stafia lui Hamlet; Elodia avea nu numai consistenţă, deţinea rotunjimi, ispite, incitări. Repet: avem embargou (şi încă n-a ajuns la guvernare, atunci să vedeţi botniţe, ba şi cătuşe... florilor!) la comentarii, aşa că ne reprimăm acidul, ba chiar acidularea.
Mi-ar fi plăcut, vorba lui Mateiu Caragiale, măcar atât „cu sifon, sifon albastru". Să le lăsam lor , dacă nu sifonul, doar „atât": „sifonările". Emanările, adică, de fonduri europene sau "intestine" spre buzunarele lor sau spre niscaiva bănci de pe malul Leman-ului. Adică tot spre buzunarul lor cel în veci lipsit de "livre de poche". Aşa că nu numai că nu putem pentru ca să zicem că n-avem pe cine alege, ci... viceversa: o corolă de imaculări („vă propun guvernul cel mai cinstit", şi urmau... urma şcolilor, şi alea serale, toţi laureaţii corigențelor la limba română) şi de protuberanţe valorice.
Vrei „stânga": Partidul Poporului îşi îmbie tandrele tentacule spre tine cu adierea vocii filiformului DD din Rolls; vrei tot la stânga? Dar ai milioane de euro ca să faci parte dintr-un club al motocicliştilor cu Harley... şi cu bluzoane guevariste? N-ai?Votează-i şi-o să ai, ce mai discuţie. Şi repede, încă.

Parcă te văd, iubite cetitoriu: tu la cârma taurului mecanic, cu pleterele în vânt, ascultând Nirvana, cu romul la oblâncul cailor putere şi-n spatele tău, o divă minijupată şi abstractă. Vrei dreapta: vezi mai sus! Românul e imparţial: acum şi aici, uite dreapta – nu e dreapta! Sau e tot stânga, care (cacofonia e a lor , nu a mea!), e tot de dreapta. Pardon: la dreapta. Evantaiul sau acordeonul politic se poate dilata cu paleţi numeroşi; dar cu cât se pliază mai mult oferta, cu atât, ciudat, ce ciudat, se îngustează spre... spre ce? Spre strâmtoare. A lui Magelan? Nu, n-avem grandoare, nici aici. Poate, date fiind structurile atât de solide de la noi, în social şi în cultură, în civilizaţie şi mental, poate, deci, spre... Magiulan. Magiunul, mâzga şi noroiul. Şi din când în când câte un... moroi al vremurilor trecute.
Editorial

sebastian_ignatM-am abţinut, până acum, să comentez propunerea „fermă" numită „pensie municipală", dintr-un singur considerent: cei care aruncă pe tapet o asemenea escrocherie ştiu cât de toxică este ideea; cu cine să te contrazici? Nu aş fi făcut decât să stârnesc rânjete din partea acestora. Orişicât, cei care au gândit o asemenea porcărie nu au nimic de împărţit cu bunul simţ. De aceea se cuvine să explic măgăria în toată splendoarea ei, mai ales că am observat la cei din presă că încearcă, de câteva zile, să ambaleze porcăria, prezentând-o ca pe o propunere puţin-costisitoare pentru bugetul local, cu alte cuvinte, bună! Nici aceşti manipulatori nu sunt cu nimic mai breji. Pentru că ideea li se pare acceptabilă, atâta timp cât consumă numai „vreo" zece la sută maxim din bugetul local. Cu alte cuvinte, dacă mita este puţin costisitoare, aceasta poate fi scuzabilă.

Read more: Mita municipală, pe ruta Constanţa-Ploieşti
Editorial

biclitea_accidentV. Nicolae se deplasa ieri pe bicicletă pe strada Depoului din Ploieşti.

Întrucât se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta a pierdut controlul asupra direcţiei şi a intrat în coliziune cu un autoturism care se afla parcat în afara părţii carosabile.

Din accident a rezultat vătămarea corporală a biciclistului, care a fost transportat la spital, unde a rămas internat sub supraveghere.

Editorial

prostituateLa data de 17.05.2012, poliţişti din cadrul Secţiei nr. 11 Poliţie Rurală Valea Călugărescă, în timp ce executau activităţi specifice pe raza comunei Bucov, au prins-o în flagrant pe C. Marilena, din Câmpina, în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu C. Sorin, din Brăila, în schimbul unor sume de bani.

În cauză s-a întocmit dosar de cercetare penală faţă de C. Marilena, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.


În aceeaşi zi, poliţiştii din Boldeşti-Scăeni au depistat-o în flagrant pe M. Pamela, care întreţinea relaţii sexuale cu un bărbat, în schimbul unor sume de bani.

Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie.

Editorial

sebastian_ignatDacă nu ştiaţi, vă spun eu: Volosevici este un "tip cu creierul gol", Cosma este un "hoţ" odios, Adrian Dobre este şi el doar un "portocaliu" nenorocit, Bădescu este "sluga mogulilor" şi, în general, toţi politicienii sunt nişte jegoşi. Ăsta e mesajul presei dezvoltat pe un crescendo abrupt de isterie în ultimele zile, de când a debutat, oficial, bătălia electorală.

Ziariştii sau, mai corect spus, toţi cărora li se lipesc bacnotele politicienilor pe frunte, ca la lăutari, fac exces de zel, în această perioadă, ca să-şi merite banii. Vreau să fie clar: e normal să se tranzacţioneze imagine în campania electorală, iar reclama costă. Mă deranjează, însă, atât ca cetăţean, dar mai ales ca jurnalist, ticăloşia unor colegi, setea cu care muşcă din ţintă, fără să respecte vreo conduită profesională sau, măcar, bunul-simţ.

Linşajul mediatic ia loc comportamentului demn, civilizat. Li se pare că atrag audienţă. Probabil că pe termen scurt aşa este, au dreptate. Însă peste timp, cititorul îi va taxa. Peste ani, când ziaristul – mitralieră va încărunţi şi va încerca să explice la televizor o idee, un lucru bun, puţini îl vor crede.

Dar poate, pentru majoritatea acestor oameni, meseria de jurnalist, onoarea de a poza în formator de opinie reprezintă doar un fapt divers, trecător. „Fac lovele şi mă apuc de altceva" – asta e senzaţia pe care o lasă, acum, mulţi dintre colegi.

Sigur că nici politicienii nu dau pe-afară în ceea ce priveşte corectitudinea. Mă uitam pe câteva fiţuici propagandistice apărute în ultima perioadă, dar şi la fiţuicile permanente care apar în Ploieşti de ceva vreme încoace. Aproape că nu există ediţie în care oamenii politici să nu simtă nevoia de a ataca presa. Presa e vândută, mogulii răi care pun ziariştii să scrie mizerii, etc.

Poate că politicienii au dreptate. Aşa cum am spus şi mai devreme, presa linşează ca în anii 30. Totuşi, cuiele la coşciugul breslei le băgăm, în primul rând, noi. Politicienii doar pun umărul, cu voioşie. Pentru că devenim necredibili, slabi şi vulnerabili. Fiecare dintre noi este vinovat de ceea ce se întâmplă. Aşa că, stimaţi colegi - ştiţi voi care - bucuraţi-vă de bani şi, dacă puteţi, după alegeri, ieşiţi din meseria asta.
Editorial

 Andrei_zaharescuAndrei Zaharescu, prezentatorul ştirilor din emisiunea „Observator” a Antenei 1, este noul purtător de cuvânt al Guvernului. Informaţia a fost făcută publică de către premierul Victor Ponta, la postul de televiziune Antena 3.

Într-un interviu acordat recent, Andrei Zaharescu a expicat că natura slujbei sale nu se schimbă mult, acum, însă este „insider”, titrează www.9am.ro. „Ce îmi propun eu? Vreau să explic ceea ce explicam şi pe TV, astfel încât lumea să înţeleagă ce se întâmplă. Primul lucru în comunicare este înţelegerea. Dacă arunci cu cifre peste cifre, nimeni nu pricepe nimic. Este nevoie de cineva care să vorbească pe înţelesul tuturor. Vreau să încerc să le explic jurnaliştilor care, la rândul lor, să poată spune mai departe publicului, clar, odată ce au înţeles despre ce este vorba. Provocarea este să fac acest lucru din interior. Ca insider vezi altfel lucrurile”, a declarat Zaharescu, relatează 9am.

Andrei Zaharescu a apărut pe sticlă încă din anul 1996, imaginea sa fiind asociată cu ştirile prezentate la marile posturi de televiziune. Este căsătorit cu Andreea Berecleanu şi are doi copii: Eva şi Petru.
Joomla SEF URLs by Artio