Cum e cu taxa auto, model 2012? Răspunsul la întrebare îl găsesc, ca şi voi, în istoria acestui popor. „La noi, din tot lagărul estic, a fost cel mai rău pe vremea comunismului" – iată un adevăr general-recunoscut de la bunici până la noi, purtătorii de cravată pionierească.
Barbaria manifestată de stat împotriva propriului cetăţean o regăsim frecvent în istoria poporului nostru.
Aşa se întâmplă şi în secolul XXI, nu cu impozitul pe fumărit, ci cu cel „eco".


Taxa de poluare, de la invenţia ei, sub diferite denumiri – vamă, mediu, poluare, noxe – reprezintă, astăzi, apogeul ticăloşiei unui sistem statal îndreptat împotriva propriului plătitor de impozite.
Noua formă a taxei de mediu ne teleportează statutul, din cetăţeni de ultim rang ai Uniunii Europene, direct în cubanezi deţinători de rable, abuzaţi de un stat care ne interzice libertatea, fundamentală într-o civilizaţie, de a alege.
Sunt unul dintre posesorii de Dacia 1310. Maşina mea fabricată în anul 1995 a trecut de ITP, are motorul schimbat de curând (3000 de km rulaţi). Preţul ei de vânzare nu sare de 2500 de lei. Statul român a hotărât ca la vânzarea maşinii cumpărătorul să plătească în jur de 2000 de euro taxă de mediu, că maşina e înscrisă înainte de 2007.

Statul român, împotriva voinţei subsemnatului, mă obligă să îmi duc maşina la REMAT sau să i-o dau, la majorat, lui fi-miu. Că de vândut nu mai e cazul.
O să spuneţi că Dacia e veche şi poluează. Ok. Dar la oldtimer statul te scuteşte de taxa de mediu, conform noii variante de lege. Iar un oldtimer, indiferent că are o valoare de o mie de ori mai mare decât Dacia mea 1310, poluează de zece ori mai mult.
Nu asta ar fi buba, că nu mai poate Ignat să-şi vândă Dacia, ci batjocura de ansamblu.

Studiu:
Un Volkswagen Transporter din 1995 (9 locuri), în stare bună, costă în Germania 2000 de euro, hai 3000 dacă vrei să nu te doară capul câţiva ani cu schimbatul de piese. Taxa de mediu în România pentru a o înmatricula este de 3000 de euro, aproximativ. Maşina are 1900 de cm capacitate cilindrică, cu motorizare diesel.
În Germania, aşa cum am spus, costă, 2000-3000, adică un cetăţean european german plăteşte banii ăştia şi pleacă cu maşina, actele durând acolo 20 de minute, că e Germania. În România, cetăţeanul european român plăteşte, cu tot cu taxă de mediu, aproape 6000 de euro pe maşină.

E că deja se gândeşte românul la un Logan, că asta este şi ideea taxei, de fapt, să ne protejăm industria auto naţională (franţuzească)?
Aici apare ticăloşia: pentru un model identic ca motorizare, capacitate cilindrică 1,9 TDI, acelaşi an vechime, cu alte cuvinte poluare identică, dar care are în talonul german două locuri, în loc de nouă (lieferungswagen), statul român percepe o taxă auto de 400 de euro! Maşini identice, motorizare identică, vechime identică.

Unde este filosofia protecţiei mediului în toată această minciună statală? Nu e. Primordial este să apărăm importatorii şi fabricanţii de maşini autohtoni, care probabil ghiftuiesc miniştrii de mediu care se perindă la guvernare cu sacoşe de şpagă consistentă, pentru a limita drepturile românului la piaţa liberă, în beneficiul unui sistem de împovărare cu rate pe ani de zile la Logan.

Să ajutăm Dacia? De ce? După 20 de ani în care trăieşte din protecţionismul imoral al statului român, producătorul Renault, care nici măcar nu are bunul simţ să promoveze marca pe toate continentele, aşa cum face Volkswagen cu Skoda (Dacia Logan devine în America de sud Renault Logan, în Rusia la fel), ar putea, din punctul meu de vedere, să-şi ia catrafusele şi să plece.

Industria auto naţională nu mai e naţională demult. Cum ar fi ca Germania să pună taxe la Renault sau la Fiat, sau la alte mărci, ca să ajute BMW, Volkswagen, Opel, Porsche, Mercedes, Man, Audi, sau ce alte mărci mai are pe teritoriul său? Ar fi revoluţie a doua zi.
În România, fiecare ministru are o pâine bună de mâncat din asta.
Exemplu 2: Am dat statul în judecată pentru a recupera taxa de mediu plătită (2000 de euro) la un Renault Laguna 1,9 DCI, din 2005. O maşină din 2005 avea acum doi ani taxa de mediu 2000 de euro, iar preţul achiziţiei era de 5000, în Franţa. Cu alte cuvinte, 7000 de euro, că românul are bani, nu ca pârlitul de francez sau neamţ.

În toată această luptă în justiţie, rate de plătit la credit pentru a achita taxa de mediu, Uniunea Europeană amendează România în fiecare an, pentru că încalcă libera circulaţie comercială şi drepturile omului de a-şi achiziţiona, liber şi nejupuit, un automobil la o justă valoare.

România preferă să fie amendată în fiecare an de către Uniunea Europeană, jucând bambilici cu legea de mediu. De exemplu acum, după aplicarea noii formule ilegale şi împovărătoare nejustificat, Uniunea Europeană va lua atitudine. Mecanismul se mişcă greoi, statul încasează bani câteva luni, până va fi forţat să îşi schimbe din nou legislaţia. Şi tot aşa se întâmplă de ani de zile. Încă de pe vremea obligativităţii importului de Euro 3 era aşa. Statul nu lăsa cetăţeanul să îşi aducă o maşină dotată cu un catalizator mai slab decât Euro 3, în timp ce uzina de la Piteşti producea Solenza, cu Euro 2! Incredibil, nu?

Închei spunând că taxa de mediu este o ilegalitate de la un capăt la altul, un abuz al statului român împotriva unor cetăţeni.
PS: Încă ceva: în noua formulă de lege, revine acceptarea înmatriculării fără taxă a maşinilor aduse „pe fundaţie". Tare, nu?

Editorial