lucian radulescuÎn goana după audienţe, televiziunile, supărate rău că văduva regizorului nu le dă voie să dea boborului circ fără de pâine, s-au repezit să dea la pachet filmele lui Sergiu Nicolaescu. A fost maratonul filmelor regizate şi jucate de Nicolaescu. Dimineaţa, la prânz, spre seară, noaptea la trei, Mircea se bătea cu turcii, Decebal cu romanii, Mihai Viteazul intra în bătălie în cămaşă, iar împuşcăturile comisarulului pseudo James Bond se auzeau în apartamentele românilor de parcă era campionatul mondial de Counter Strike.

Ca orice cinefil apreciez filmele istorice făcute de Sergiu Nicolaescu. Pentru că îmi plac filmele istorice, în general. De ce le-a făcut şi cum şi cu cine? - sunt alţii mai implicaţi în fenomenul cinematografic ce pot răspunde la întrebările astea. În schimb să difuzezi până la saturaţie mizeriile gen Pistruiatul cu bravi tovarăşi ce luptă pentru valorile comuniste mi se pare greţos şi josnic. Mă uitam copil fiind la Pistruiatul pentru că nu exista alternativă. M-am dus la cinematograf la filmele cu bravul comisar pentru că nu se "dădea" altceva. Dar să continui şi acum să promovezi minciunile alea ordinare prin care s-a strâmbat definitiv istoria acestui popor este acelaşi lucru cu a vrea să-l filmezi pe Sergiu Nicolaescu în sicriu „că aşa vrea telespectatorul”...

Iată că n-am devenit fan Pistruiatul şi nici comisarul Moldovan (sau cum naiba îl chema). Niciunul dintre filmele astea nu au fost filmele copilăriei mele decât în ideea că le-am văzut copil fiind, nu m-au influenţat şi nu dau doi bani pe ele. Problema este cu ilegaliştii ăştia de tot apar în producţiile caselor de filme 5 sau 6 sau ce număr or mai fi având. La asta se rezumă istoria cinematografiei româneşti, la Pistruiatul? La ilegalistul care moare pentru idealul partidului comunist? Nu e o critică adusă răposatului, aia a fost epoca, aia a făcut. E o critică adusă tembeliziunilor care difuzează filmele astea de propagandă comunistă (nu numai cele făcute de Nicolaescu) apelând la nostalgia foştilor tovarăşi. Nici măcar nu poţi să le dai ca exemplu cum că „aşa era pe atunci”, majoritatea fiind nişte ode deşănţate aduse marelui partid şi nişte minciuni ordinare. Dar se continuă difuzarea lor. În numele a ce? A culturii? Să fim serioşi. Datorită faptului că X a fost un regizor de talie mondială? Nu cu Pistruiatul, tovarăşi. În niciun caz.

Iar uneori, lăsând la o parte genialitatea sau scenele de luptă, anumite chestii trebuie puse doar la categoria „aşa nu” şi folosite doar ca studiu pentru a se spune mai departe ce au însemnat în istorie „binefacerile” comunismului. În niciun caz difuzate de parcă ai vrea să-i speli pe creier pe cei mai tineri care n-au prins vremurile alea.

Joomla SEF URLs by Artio