Nu ştiu dacă aţi urmărit Realitatea (lui Elan) de curând. Vă oripilez eu, dacă nu aţi apucat să vizionaţi, în direct, ultimele ruperi de ştiri (breaking news). Încep cu prezenţa din studio, la fel de sinistră pe cât şi subiectul abordat: despre eutanasie discutau distinşii Victor Ciorbea şi Miron Mitrea.

Subiectul analiza un caz recent: o femeie a anunţat că doreşte să i se aprobe procedura macabră, pentru că nu mai suportă sărăcia sa, dar şi a fiicei sale care este handicapată. Primăria i-a retras bietei fiinţe ajutorul bănesc pe care aceasta îl primea până acum.

Subiectul, desigur, este abordat în stilul românesc. Lasă-mă să te las-ul reporteriţei a bălmăjit ceva despre sărăcie, în toată splendoarea sa, nu despre vreun proiect legislativ pe tema de care am amintit mai devreme, ori, Doamne-păzeşte!, propuneri ce vizează protecţia socială.

„Chiar aşa au ajuns românii, domnule Mitrea?”. Fostul ministru al Transporturilor o aprobă, dând compătimitor din mustaţă: „Da, doamnă, este multă sărăcie”.

Subsemnatul, cutremurat, am primit această veste şocantă, la fel cum, acum câţiva ani, atunci când Mitrea conducea Ministerul Transporturilor, auzeam despre şpăgile date de cei care reparau drumuri şi căi ferate.

Acum, Mitrea plânge, alături de reporteriţa Realităţii.

Nu am mai suportat şi am încercat o altă rupere de ştiri la celălalt rinichi al pacientului, şi anume RTV (televiziunea lui Sebi). Aici, doamnelor şi domnilor, pur şi simplu se lătra. Invitaţii lătrau unii la ceilalţi, moderatorii - părtinitori, manipulatori, la fel ca şi foştii lor colegi de pe statul de plată al lui Elan.

Nu vă mai povestesc şi despre Antena 3 (Felix TV), că de acolo nu mai am demult pretenţii. Fata aia cred că ia câte o stacană de steroizi înainte de fiecare emisiune, astfel nu înţeleg cum, de la atâtea istericale, nu pică lată în studio, să o care, leşinată, Gâdea şi cu Ciutacu afară din emisie.

Mă întorc la Realităţi. De ani de zile, am tot sperat că, la câţi bani se pompează acolo, la cât de uşor le este cu ce logistică deţin, vor deveni CNN-ul ăla românesc despre care tot ei vorbesc, uneori.

Stau să mă gândesc, oameni buni, ce i-a oprit să o facă. Pentru că, dacă privim din punct de vedere al suptului prin batistă, vorba lui Vântu, performanţa prin echilibru şi imparţialitate le-ar fi adus de zece ori mai multă putere, audienţă, credibilitate, cu care ar juca meschina carte a manipulării mult mai eficient (că asta vor patronii din spatele lor, de fapt).

Dacă Realitatea era CNN, astăzi, nu era nici SOV în situaţia de a fi cărat, cât e ziulica de lungă, în scaunul său, de la Parchet acasă şi înapoi.

Un om care plăteşte pe marca Academia Caţavencu peste zece milioane de euro, aşa cum a făcut-o SOV, în perioada sa de glorie, trebuie să aibă ceva în cap, în afară de fumul de Cohiba cubanez.

Şi atunci de ce greşesc toţi atât de mult, când, de fapt, schema este simplă: faci televiziune premium de ştiri, imparţială, cu oameni de bun simţ, pregătiţi, ai audienţă, câştigi o credibilitate durabilă, cu care, pe termen lung ( timp pe care ai avantajul că ţi-l permiţi, având bani), după care cuvântul tău reprezintă TOTUL, eşti sursa aia credibilă la care cască toţi gura, cu respect, iar pe această bază toţi banii vin la tine, vorba ăluia cu „toate fetele”.

De ce să faci mizeriile pe care le vedem, zilnic, la Realitatea TV, preluate şi de RTV, duse la paroxism de Antena3, când ai toate resursele ca să construieşti ceva diferit, performant, care să dureze un secol?

De ce cheltuiesc unii atât de mult ca să se facă de rahat, când ar fi putut să facă ceva de calitate care să le aducă, la final, mult mai multă influenţă şi bani decât acumulează acum, prin stilul ăsta tabloido-isteric de doi lei? De ce, mogulilor, de ce?

Editorial