Sfârşitul anului trecut nu a mai împărţit colindătorii în două categorii, cum era de obicei – simpli cerşetori care îmi gângăveau note false despre un anume „Moş Ajun", sau „Sorcova vesela", toate combinate cu „ne dai, nenea?" sau chitarişti zgribuliţi chinuindu-se, cât de cât, să nu zdrăngăne strâmb din preluările lui Hruşcă. Anul acesta au rămas doar cerşetorii. Poate la voi la uşă au bătut şi colindători autentici, eu nu am mai avut norocul ăsta.

Am mai observat, anul acesta, în prelungirea străzii Tache Ionescu, pe lângă fostul non-stop Cris, un ţigan cu un clopoţel în mână care încerca fiecare poartă pentru a se planta, eventual, direct în casa omului ca să „colinde". În spatele tipului în vârstă de aproximativ 45 de ani umbla ţiganca îmbrăcată cât de cât tradiţional (adică sclipici, multicoloră, batic, etc), de mână cu un puradel.
Majoritatea porţilor erau încuiate şi, cale de vreo 20 de metri până când au ajuns în dreptul maşinii mele parcate, ţiganul nebărbierit, de 45 de ani, cu un clopoţel în mână, nu a avut şansa să îi recite niciunui creştin ghiftuit de piftie nimic despre Sfânta Fecioară, ori vreun duh pogorât din şatra cerească.

A ajuns în dreptul meu, m-a radiografiat şi mi-a deschis portiera din dreapta cu tupeu: zdranga-zdranga – „şefu', primiţi cu colindu'? ". „Probabil că mi se trage de la ochelari" – îmi zic în barbă. Omul are experienţă la „fraieri", deci e clar că undeva am greşit cu aruncarea privirii. „Nu mulţumesc". „Da o ţigare ai?". „Am da' nu-ţi dau" (chiar fumam). S-a uitat la mine cu privirea aia de ciorditor-psiholog şi m-a lăsat în pace, trântindu-mi uşa: „Al dreacu' ce eşti tu!".
Eu: „La mulţi ani!".

PS: Stimate domnule comandant al IPJ Prahova, comisar-șef Bogdan Despescu.

Sunteţi mai nou la Prahova, de aceea vreau să vă informez că în fiecare zi grupuri de nomazi din categoria amintită de subsemnatul au colindat străzile din centrul Ploieştiului, de pe 20 decembrie până în prezent (că ştiţi cum e cu datina la noi, se colindă tot anul, la o adică), au încercat porţile fără să sune la sonerie, pentru a da efectiv buzna peste oameni. Acum au avut o scuză, cu sărbătorile, dar şi libertate, odată cu preocuparea poliţiştilor de a amenda vânzătorii de petarde. Îmi exprim speranţa, domnule comisar-şef, că la anul nu vom mai avea nici petarde, dar nici infractori mascaţi în colindători pe străzi. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc un an fără evenimente!
Sebastian Ignat

Editorial