Editorial

Editorial

ivan lokere editorial 2Scriam, într-un editorial trecut, despre importanța strategică a capitalului uman, referindu-mă la România. Oamenii reprezintă cea mai prețioasă resursă a unei națiuni. Iar România este plină de oameni capabili, oameni cu înaltă calificare, oameni care sunt doritori să își construiască o carieră aici, în țară, nu plecând în vest. Este o matematică simplă – investești în calitate și inovație, primești dezvoltare pe termen mediu și lung.

Read more: Capitalul uman – resursa strategică care poate schimba în bine viitorul României
Editorial

ivan lokere editorial 2Se împlinesc zece ani de când sunt în România, de când am simțit România la ea acasă, nu din pliante turistice de prezentare sau din știri negative prezentate în presa internațională. Am avut prejudecăți despre România? Da, desigur! Nu știam cealaltă Românie, despre care, din păcate, se vorbește prea puțin în Vest.

România reală este altfel decât cea prezentată în presa internațională și, nu de puține ori, în cea națională. România reală este acel loc invidiat de multe popoare ale Europei datorită locației, a climatului, a peisajului fabulos. România are munții Carpați, supranumiți și „Plămânul Europei”. România are o diversitate naturală copleșitoare.
România are resurse naturale inestimabile și, nu în ultimul rând, România are un capital uman educat, care a beneficiat de o tradiție puternică în școala de ingineri, în medicină și în diverse alte specializări. România are oameni educați, cu înaltă calificare, însă tot România, țara pe care am descoperit-o întâmplător, din poziția de reprezentant al unei multinaționale, suferă enorm din cauza exodului oamenilor tineri și educați.

„România are nevoie de un proiect de țară pe termen lung”

Am învățat în acești ani că nu există popoare „deștepte” și popoare „înapoiate” în Europa. Este vorba despre niște conjuncturi istorice, niște șanse care la un moment dat au fost fructificate de unii. Poate nu toți au avut o șansă similară. Atâta tot. Ceea ce au, însă, românii de făcut, este să profite în urma șansei imense de astăzi de a fi liberi, de a împrumuta și pune în practică experiența vestică, de a-și ridica singuri patria.

Noi, investitorii străini, auzim mult prea des români care găsesc numai cuvinte grele atunci când vorbesc despre patria lor. Corupția nu a fost inventată în România și vă garantez că nu există în niciun loc de pe această planetă o lume perfectă, idilică. Aceasta este o utopie.

Vă spun asta pentru că opiniile negative care curg în valuri în țară se răsfrâng și asupra informațiilor promovate în exterior. Iar România are enorm de suferit din cauza acestei lipse de pozitivism. Nu neagă nimeni că sunt nenumărate probleme de rezolvat și toți suntem de acord că dacă va exista o strategie coerentă a guvernanților, indiferent de culoarea politică a lor, lucrurile vor arăta mult mai bine. România are nevoie de un proiect de țară pe termen lung, iar acest lucru va convinge și mulți dintre oamenii bine pregătiți din Diaspora să revină și să pună umărul la binele comun.

Am ales să scriu o rubrică într-o publicație românească pentru că simt că deja port cu mine în suflet și o parte românească și aș vrea să mă implic cât pot ca să pun umărul la acest drum al dezvoltării care nu este deloc ușor. Prea mult timp noi, cei care am investit capital străin și am creat mii de locuri de muncă, am fost priviți cu ostilitate, fapt pe care îl consider absolut nedrept. Începând cu acest prim text introductiv, mă voi strădui să arăt că noi, ce veniți din alte țări, putem fi buni români. Trebuie doar să ne primiți și să ne oferiți ocazia de a demonstra asta. Împreună putem construi, separați, niciodată!

Ivan Lokere este CEO în cadrul Alinso Group, dezvoltatorul Ploiesti West Park, cel mai mare parc de business privat din Sud-Estul Europei.

Editorial

sebastian-ignatSă faci parte din PSD sau PNL și să te uiți la tehnocrații aflați la guvernare – ce coșmar! Încearcă, de exemplu, să te pui în locul unui liberal fomist, care suge de 26 de ani servici de la stat, fără să aibă habar de ce se duce la muncă și ce face el, mai exact, pe acolo. Sau dacă ești un pesedist hapsân după bani nemunciți, fără o pregătire profesională temeinică, lingău de clanță de partid, așteptând o viață ciosvârta sinecurii dătătoare de mașină la scară și secretară la discreție - toate astea stau acolo, undeva, la un pas de tine, cât să faci icter în suflet că nu poți să le apuci. Câtă suferință, prieteni! Câte zbateri! Ce viață de lipsuri e viața de opoziție!

Read more: Loțiunea de cenzură
Editorial

stema regatului romanieiNu o să vorbesc despre tristețea doliului. Pe asta o simți (sau nu), orice cuvânt în plus este de prisos. Vreau, însă, să vorbesc despre furia ce mi-a fost provocată de către unii dintre compatrioții mei. Citesc, pe fluxurile media, o serie de comentarii atât de joase încât îmi găsesc cu greu cuvintele care pot descrie starea de furie trăită.

Read more: A murit Regina României. O știți, nevasta bâlbâitului.
Editorial

sebi editorialNiște parlamentari PNL își dau singuri cu populismul în c...e, plângând nu de mila copiilor Bodnariu, ci cu gândul la voturile prostimii care trebuie, în acest an, atent direcționate. Demersul nu este nici pe departe unul umanist. Fix în cur îi doare de copilași sau de familia respectivă. Aici e vorba de prostit proști. Să fim mândri că suntem români. Suntem retardați și ne umflăm pieptul la Europa. Ura!

Read more: #Bodnariu. Căcații uninominali dau piept cu Europa
Editorial

sebi editorialNu am scris nimic despre grozăvia întâmplată în Colectiv. Mi-a fost greu și să urmăresc evenimentele, darămite să mai găsesc puterea de a „informa" opinia publică despre carnagiu. Alții au putut – treaba lor.

Read more: Pentru ortodocșii fervenți care l-au văzut pe Satana la ‪#‎Colectiv‬: Oare când se masturbează,...
Editorial

sebi editorialRevin asupra unei teme care mă frământă, mai ales de doi ani încoace, de când asist la absența unei Opoziții combative în spațiul public. Opoziția a făcut un joc de glezne scandalos de complice cu Puterea – fapt care te obligă, ca simplu cetățean, să înțelegi că orice formă de talibanism legat de o aparentă cauză doctrinară este doar o pistă falsă, cel mult subiect de bancuri.

Read more: DNA, nu fi trist, baronii Opoziției se pregătesc să nu te lase fără activitate
Editorial

sebi editorialPrimesc de peste tot informații legate de mentalitatea ANAF în ceea ce privește relația cu mediul privat, reflectată în controalele din ultima perioadă. Înteleg că, pentru câțiva lei lipsă se închid de la o lună la trei luni puncte de lucru și se aplică amenzi. Asta înseamnă că afaceri mici, puncte de lucru unde niște salariați duc o pâine acasă, la familii, sunt suspendate în a produce pentru o perioadă de timp.

Read more: ANAF - funcționarul robotizat, model 2015
Editorial

sebi editorialDa, m-a apucat tristețea – tot ce este acolo se întâmplă nu acum jumătate de secol, ci acum 13 ani. Și așa, puțin romanțat, mai „cu prea multă perdea", tot e tragic. Vă dați seama ce a fost, de fapt, în sufletul procurorului Panait? Dar în sufletul procurorului bihorean Alexandru Lele? Groaznic. Filmul schimbă nume, chiar dacă trimiterile sunt clare – păcat, eu aș fi spus Năstase, Stănoiu, Panait, Lele, etc. Aș fi adăugat, astfel, la persoane din SRI-ul de atunci, și alți vinovați.

Read more: Am văzut filmul „De ce eu". Pielea de găină și câteva întrebări
Editorial

sebi editorialCu ochii pe dube și pe mascații defilând, cot la cot, alături de politicienii înlăcrimați, uităm de viața reală – economia e în cap, salariații din privat se subțiază și la propriu și la figurat, trăim un blocaj total. Noroc că, zilele trecute, Opoziția a ridicat capul de pe birou, unde doarme de câțiva ani, pentru a deschide gura (rezultă că ar avea!): „reforma fiscală – soluția pentru revenirea țării stă în lupta contra evaziunii și mărirea capacității de colectare a banilor la buget" – citat aproximativ din gura domnului Predoiu, premierul „din umbră" al PNL-ului.

Read more: Propunerile de reformă fiscală – Opoziția și mentalitatea de bugetar fesenist
Editorial

SINZIANA1Acum cîțiva ani mi-am promis că nu mă mai duc la Teatrul Toma Caragiu. Așa de bine am îngropat în memorie evenimentul care m-a determinat să iau decizia asta, încît astăzi nu mai știu care a fost el. Însă nu mai contează, pentru că în urmă cu cîteva săptămîni m-am lăsat convinsă de prieteni să merg din nou. S-a schimbat şi conducerea teatrului, așa că mi-am zis eu că merită să mai fac o încercare.

Read more: Femeia cu barbă, băiețelul elefant şi adolescenta care face tumbe dezbrăcată = teatru contemporan
Joomla SEF URLs by Artio